Si uite-ma aici, langa lacul de la Valcele, alaturi de persoanele dragi mie. El, lacul, se prezinta cand calm, senin si linistit, cand nervos si nerabdator, in ton cu caracterul meu extremist. Nu am avut noroc de vreme frumoasa, dar chiar si asa, totul e okay asa cum stam si frecam menta.
In anumite momente mi se face dor de galagia si aglomeratia din Bucuresti si de inca un lucru. As putea sa-l numesc ...Moftul de luna aceasta:)) si nu chiar. S-a intins se pare, pe mai mult timp si a inceput sa ma enerveze, pentru ca fericirea mea depinde de el. De moft ma refer.:)) Si acum lipseste...
P.S: in poza nu sunt eu, e incompetenta:P
