Superficial.

.aproape diabolic de superficial

Ganduri la miezul noptii

De ce e atat de greu sa ne exprimam deschis? De ce e atat de greu sa acceptam un fapt evident si insistam sa complicam lucrurile? De ce ne e frica sa ne expunem sentimentele? De ce trebuie sa jucam acest joc al indiferentei pentru a ne asigura de ceea ce simte celalalt? De ce trebuie sa facem mereu pe inabordabilii, superficialii si neinfricatii? Pentru ca lumea e rea? Insensibila? Egoista? Invidioasa? Nu, lumea nu e rea. Ei doar sunt jucatori ai jocului mai sus amintit.

Cigars & stuff...

Fumez de 4 ani, de cand aveam 13 ani, de cand eram in clasa a 7-a. Asa ca... amintirile mele din perioada in care nu fumam, nu sunt prea multe si oricum, nu foarte clare. Fumez de 4 ani. De cele mai multe ori fumez de placere, si restu din dependenta. Cine m-a vazut fumand a observat ca eu nu fumez repede, nu trag mult din tigara si rareori imi aprind o tigara dupa alta.

Deja tigarile sunt o chestie care ma defineste. In tigari imi gasesc de cele mai multe refugiul. Imi indulcesc singuratatea si imi umplu golul din stomac. Fumez de 4 ani si abia acum mi-am dat seama ca fumul de tigara e unul dintre putinele lucruri care ma alina, care ma rasfata si care ma completeaza.

Imi iubesc viciul in aceeasi masura in care il urasc. Il iubesc pentru ca reprezinta o "companie" mereu placuta si mereu disponibila, il urasc pentru ca e aproximativ singurul lucru care imi darama independenta.

Trecutul...

Trecutul e veninos... si totusi atat de dulce...

E atat de rapid si te prinde din urma oricat de departe ai fi ajuns... si te agata cu parfumul, muzica si amintirile sale. Intotdeauna apare atunci cand ai nevoie de o mangaiere si isi expune numai fata cea buna, lasandu-te sa o uiti pe cea rea. Fata aia rea la care nu ai gasit rezolvare si nici nu vei gasi vreodata. Pentru ca nimeni si nimic nu se schimba. Si cu cat te prinde mai mult in mrejele sale cu atat te inveninezi mai mult. Ce descoperi? Ca traiesti in trecut, ca nu ai invatat nimic, nu ai evoluat deloc, doar te amagesti.

Am spus ca nimeni si nimic nu se schimba. O persoana, cred eu, are caracterul bine-definit de la cel mult 16 ani. De aceea, OAMENII NU SE vor SCHIMBA NICIODATA. Ce mult isi vor ameliora defectele, dar gandul, tentatia si intentiile nu se vor sterge niciodata. Si de la intentie la fapt e doar un pas. Astfel, de cele mai multe ori alegem compromisul, sperand(de dragul a ce a fost odata), incercand, dar niciodata reusind. De ce? Pentru ca nimeni nu se schimba. Pentru ca trecutul nu are ce cauta in prezent sau in viitor. Pentru ca daca rupi o ata, chiar daca o legi, nodul ramane.

Fairytale

Frateee am nevoie de o fairytale!!!! Deci pe bune, vreau sa am suflet. Am nevoie sa apara un baiat care sa ma dea asa peste cap BANG!!! si sa cad in fund. Si sa fiu lesinataaa. Vreau sa sufar, sa-mi terorizez prietenele si cainele si blogul. Vreau si eu sa ma impresioneze cineva atat de tare incat sa nu mai dorm, mananc, beau etc.

Unde au disparut frate? Toti charming princes care ne faceau sa suferim si sa abuzam de nutella la fiecare incercare de a-i aborda. Bai deci nu mai aveti personalitate si punct.

Ha!

P.S: as dori ca o anumita persoana sa nu se supere la citirea acestui post deoarece nu reprezinta niciun apropo, repros sau aluzie.

Am reusit...

Am reusit... intr-un fel sau altul... Am fumat o tigare pe zi, hai doua... dar e okay. Plamanii mei imi multumesc. De acum incolo nu stiu. Eu nu mi-am promis decat pentru astea 3 zile. Voi vedea...

11th day

Target: 3 zile fara tigari. Imi urez bafta;;).

1st day

Azi a fost o zi de cacat. M-am dezamagit iar, mi-am demonstrat iar ca imi lipseste vointa. Singurul lucru pe care l-am facut bun pentru mine si pentru ce mi-am propus e ca am inlaturat orice sursa de distragere. Intr-un fel m-a durut sufletul, dar m-am si usurat. Sper ca maine sa pornesc cu dreptul.

Doamne ajuta! :-<

de maine... de acum!

M-am folosit de blogul acesta in mai multe scopuri. Acum ma voi folosi de el sa spun adio. Acum voi spune adio la tot ce m-a facut sa ma urasc pana acum. Ma voi curata de toata furia, invidia, ura si minciuna care m-au otravit pana acum.

Vreau libertate

Minciuni, orgolii, măşti, trădări, ipocrizie… şi, ”cuplul ”.

MOTTO :

” Minciuna este un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult” ( Martin Luther )

În general, noi oamenii, ne dorim siguranţă şi confort psihic şi, relaţionarea cu ceilalţi, depinde de măsura în care admitem, ne complacem, acceptăm să trecem cu uşurinţă peste minciunile celor de lângă noi… Unii au scuză pentru această acceptare, teama de complicaţii, de implicaţii şi consecinţe, alţii se opun trădărilor şi devin ţinta victimizării trădătorului, mincinosului, care, niciodată nu se va considera pe sine vinovat, ci, mai mereu va căuta şi găsii scuze, explicaţii, vinovaţi şi nu pentru a-şi justifica în vreun fel teatralitatea ci, pentru a ieşi basma curată din orice situaţie.

Cu siguranţă oamenii au o predispoziţie, o aplecare mai degrabă spre sclipiciul ambalajelor aşa numitelor minciuni frumoase, decât spre adevărurile care dor, provoacă suferinţe, dar… "puternici se dovedesc cei ce ” pun piciorul în prag ” şi nu permit mincinosului/trădătorului umilinţa terfelirii repetate a sufletului, căci, celor care minciuna patologică le e instrument, abilitate, mereu vor recidiva…"

Decepţia, dezamăgirea, gustul amar, tristeţi şi răni sufleteşti, deziluziile se instalează şi sunt rezultate ale lipsei de onestitate a celui în care am crezut , şi care, niciodată nu va recunoaşte ci va repeta mecanic ” te înşeli ”, aceasta dovedind că e dezinteresat de sentimentele celui pe care-l minte/trădează, singura sa preocupare fiind să depăşească situaţia neplăcută în ceea ce-l priveşte, mai mult, devine chiar el suspicios , supraestimându-şi gradul de onestitate, neconştientizând decepţia. Cei ce mint cu uşurinţă şi fără urmă de remuşcare, o fac repetat, ajung în scurt timp să se-mbete cu propriile minciuni, să le creadă… sunt parte din viaţa lor, parte din structura lor, nu cunosc şi n-ar admite să vieţuiască altfel. Relaţionarea în cuplu cu astfel de personaliăţi, caractere, devine dificilă, temelii trainice nu conferă, instalarea lipsei de încredere reciproce e inevitabilă şi de aici, mai apoi, adâncirea a tot ce urmează şi decurge în consecinţă : depărtare, lipsa respectului ( reciproc ), rupturi şi reveniri repetate, până la ruptura definitivă. Cu ei, nu se poate construi nimic solid, cum din iluzii nu se pot plămădii nici siguranţă afectivă, nici întări stima de sine, încrederea în forţele proprii.

Fie că e vorba de relaţiile de prietenie, de dragoste, minciuna, trădarea unuia din parteneri produce celuilalt dezamăgire, decepţii, urmările sunt greu de depăşit dar nu imposibil, atunci când conştientizăm că problema există şi că nu se poate rezolva atât timp căt mincinosul nu consimte să participe efectiv, colaborând cu partenerul, refuză să recunoască existenţa problemei, continuă să facă ce se pricepe mai bine, iar celălalt, ar face cea mai mare greşeală complăcându-se că.. ” nu observă ”. Şi-ar prelungi agonia, devine victima mincinosului , se minte pe el însuşi, îşi pierde respectul faţă de sine şi.. pentru ce ? Merită ?

Femei, bărbaţi, mint, trădează în egală măsură, în moduri diferite, doar, bărbaţii dau dovadă de egoism, femeile, centrate pe persoana cealaltă. Un pas spre ” remediere ” ar fi conştientizarea a : cât de des se minte, cum se minte, de ce se minte, pentru ce se minte… Falsitatea, măştile, vorbele de dragul vorbelor, perierea propriului orgoliu, victimizarea, antrenarea şi-a altora în conflictul a căror cauze îţi aparţin, sunt rodul minciunilor şi trădărilor tale, nu aduce nimic bun, dimpotrivă.

Situaţii extrem de neplăcute sunt cele în care ajung ” să se-nhaite ” doi mincinoşi ” de profesie ”,

două caractere îndoielnice, doi oameni pentru care trădările şi minciuna sunt precum aerul, care se merită de fapt unul pe celălalt. Încrâncenarea cu care caută, evident, după ruptura inerentă a relaţiei, să-i antreneze, să-i folosească, să-i impesioneze, pe ceilalţi în povestea lor care, s-a sfârşit şi nu prea, e precum tragi-comediile, patetici, lupi moralişti, fiecare din ei, rând pe rând eroul pozitiv, fieacare din ei are pretenţia că suferă mai mult decât celălalt, fără nici un gram de mustrare de conştiinţă sau interes, ajung să impună celor neimplicaţi în ” drama ” lor , responsabilităţi pe care ei nu au fost capabili să şi le asume, şi aceasta, cu un total dezinteres faţă de decepţiile, tristeţile pe care le produc acelora , căci, nu le pasă, decât de ei, de fiecare din ei.

Ipocrizia lor, e fără de margini. Astfel de cameleoni, indicat e să fie… evitaţi, atât.

” Minciunile sunt adevărurile mincinoşilor. ” ( Valeria Mahok )

” Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă. ” ( Julliana Mallart )

” Ştim ce crede o anumită persoană ,nu după ceea ce ne spune ci , după faptele ei . ” ( Isaac Bashevis Singer )

p.s : acest post nu se refera la niciunul dintre prietenii mei ... va rog sa intelegeti ce trebuie inteles .

semnat: buffy

Un banc legendar:))

Erau odata 3 soareci. Fiecare avea cate un shot de tequila. Primul soarece da shotul de tequila peste cap si zice:

- Ba baieti, vedeti cursa aia? Eu o sa iau cascavalul din ea si o sa-l mananc. Se duce el, invarte cursa pe deget, mananca cascavalul si se intoarce inapoi nevatamat.

Ceilalti:

- Baaah ce tare e asta!!!

Al doilea soarece bea si el shotul si zice:

- Ba baieti, vedeti graul ala frumos colorat asa? Eu il pisez si il trag pe nas. Se duce piseaza graul si il trage pe nas.

- Ce fortza eee!!

Ceilalti:

- Baaah ce tare e asta!!

Al treilea soarece da si el shotul peste cap si o rupe la fuga.

Ceilalti doi:

- Baaah unde te duci mah?

- Ma duc sa f*t matza maaah!

:)))

Slabiciuni

Te strecori in mintea mea ca un gand patimas si provoci un cutremur cu daune serioase de cate ori te instalezi. Tu esti haosul meu, slabiciunea mea cea mai mare, singurul care imi atinge sufletul, cateodata ranindu-l, cateodata iubindu-l.

Te-as mentine acolo, in inima mea si te-as hrani cu cele mai dulci amintiri, cu cele mai frumoase gesturi. Ti-as arata totul, nu ti-as ascunde nimic. As petrece cu tine 24h/zi, 6 zile/saptamana daca in a 7-a zi ai stii sa pleci din mintea mea si sa lasi loc si celorlalte ganduri sa ma hraneasca, caci tu ma infometezi.

Stiu ca TI-E DOR sa asculti ce mai sopteste inima mea careia tot tu i-ai luat glasul candva odata.

Stiu ca esti curios sa vezi care imi este urmatorul pas, pentru ca asa ai fost intotdeauna.

Stiu ca inca mai simti parfumul viselor mele care candva izvorau de langa tine.

Si mai stiu si ca slabiciunile nu se cultiva, ci se inlatura pentru ca asa cum a fost intotdeauna aduc numai durere.

basm ... cu sfarsit dureros

Vrei sa ştii cum sta treaba ? Pei , sa-ti explic ... La început am fost 3 , noi 3 ... Ne simţeam foarte bine una lînga alta si nu aveam nevoie de o a-4 sau a-5 sau a-6 persoana , cu toate ca poate au fost zile, săptămîni, sau poate chiar luni cînd a fost cineva in plus între noi dar niciodată nu a rezistat si întotdeauna am revenit în postura iniţială , noi 3 . Dar , normal , ca orice minune care tine ... cat credeţi ? :)) 3 zile ... sa întîmplat (trebuia sa se întîmple) sa apară o a 4 persoana . A fost frumos neam bucurat ,normal , pentru ca aceasta persoana o făcea pe una dintre noi sa fie mai fericită ca niciodată si putea sa fie alături de ea atunci cînd celelalte 2 jumătăţi ale ei nu puteau fii . Am acceptat, am fost de acord, ca acum , în loc de 3 sa fim 4 , ne-am înţeles , am glumit , ba chiar nici am comentat nimic!!! ... Asta pană cînd sa întîmplat ceva tragic ... Dintr-o nucă , adică 4 fraţi cineva ne-a strivit si ne-am înjumătăţit , ajungand sa fim 2 cu 2 ... Timpul a trecut si nimeni nu a zis nimic , cum am fi putut strica ceva ce se construise deja ... Am devenit "străini " (bine este un cuvînt prea dureros (recunosc :D )) ... Dar nu ne-am dat seama pană cînd una dintre jumătăţi a început sa se descarce ... spunînd tot ce nui convine (dar cu chiu cu vai nevrînd sa rănească ) dar totuşi zicînd ... Nimic nu mai e la fel ... Asta se rezumă de la ceva ce credeam ca o sa dureze o veşnicie ... Nimic nu e constant , totul este în continua schimbare , doar ca ... Schimbarea trebuie sa fie făcută cu înţelepciune ca altfel ... Roata s-ar putea întoarce si atunci ... Nu o sa se mai împartă 4 la 2 .. ci 2 la .... 1 ...
semnat : marinescu diana- memnona

Hai mars!

Am mai spus-o si o repet: nu-mi cer scuze pentru trecutul meu. Nu ma intereseaza parerea voastra din moment ce nu v-am cerut-o. Nu am trait pe spatele vostru, nu mi-ati dat voi sa mananc, nu mi-ati sters voi lacrimile, nu ati suferit voi in locul meu. Nu ma intereseaza sa-mi ziceti bravo, dar nici nu vreau sa-mi comentati caderile. Cand cad, ma lovesc eu si ma doare pe mine, nu pe voi.

Cum poate sa ma critice pe mine o proasta care nu e in stare sa termine o profesionala si care a uitat cum arata sapunul si un fomist care il pupa in cur p-ala care i-a dat sa manance in ziua respectiva. Cum frate, cum? Cum ma critica ei pe mine? Ei, care tot ce stiu e o varietate impresionanta de injuraturi si toate noutatile in materie de barfa? Cum ma critica ei pe mine, cand ei oricum nu sunt in stare sa faca ceva mai bun ca mine?

Am o singura chestie de spus pentru voi: Mai dati-va-n pula mea si gata ca deja v-am bagat prea mult in seama!

Am dat-o in bara...dar e bara-gol!

Dap, e bine:x

Valcelele

Si uite-ma aici, langa lacul de la Valcele, alaturi de persoanele dragi mie. El, lacul, se prezinta cand calm, senin si linistit, cand nervos si nerabdator, in ton cu caracterul meu extremist. Nu am avut noroc de vreme frumoasa, dar chiar si asa, totul e okay asa cum stam si frecam menta.

In anumite momente mi se face dor de galagia si aglomeratia din Bucuresti si de inca un lucru. As putea sa-l numesc ...Moftul de luna aceasta:)) si nu chiar. S-a intins se pare, pe mai mult timp si a inceput sa ma enerveze, pentru ca fericirea mea depinde de el. De moft ma refer.:)) Si acum lipseste...

P.S: in poza nu sunt eu, e incompetenta:P

stand your ground

pentru ca cele mai multe "multumesc" va sunt adresate voua. pentru ca de fiecare data maria isi tine telefonu pe silent si cand intr-un final raspunde are ce-a mai nevinovata voce . pentru ca mereu dee ne da sfaturi cum sa ne lasam de fumat dar niciodata nu tinem cont de ele ... pentru ca cele mai bune idei ne vin cand suntem impreuna ... pentru ca mereu ne-am sustinut una pe alta (inafara de atunci cand maria vroia sa de-a la medicina >:P ratatoo) ... pentru ca in toate frazele exista o "marie" o "diana" si o "diana" mai nou si + robert ... pentru ca mereu suntem "noi" in loc de "eu" , "ea" sau "ea" ... pentru ca ne completam .... pentru ca Dee si mai nou si Robert sunt perfecti ... iar eu cu maria suntem 2 depravate ... pentru ca nu ne pasa de cum sau de ce sau cand sau unde sau ce fac altii ... noi suntem noi si NU COPIEM (decat la teste) IN REST ALTII VOR SA FIE CA NOI ...

pentru ca unde sunt 3 puterea creste ... (mai nou 4 ) ... pentru ca ... va iubesc (va obishilesc )

P.S : stiu ca nu am talent la scris ... dar asta este ce este ... este adevarat ce am scris (si fara nici o logica (recunosc)) dar este din inima ... pentru voi ...

de marinescu diana-memnona

despre ... criza de omenie

In jurul meu oamenii vorbesc despre criza mondiala , nationala . O sa ne fie rau , o sa ne fie din ce in ce mai rau . Economia se va prabusi , fabricile se vor inchide, totul e conjugat la viitor , un viitor negru .

Se poate sa aiba dreptate. Nu stiu ... Nu sunt economista , nici politiciana . Ce vad insa, in jurul meu, e o criza de omenie. Oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai egoisti. Putini se mai bucura de un succes al altuia , ii numeri pe degete . Putini te mai intreaba daca mai ai nevoie de ceva , daca te doare ceva , daca ai nevoie de ajutor...

Necunoscutii te imbrancesc pe strada, te dau la o parte , de parca le-ai fi dusman . Nu mai au rabdare , nu mai au timp , nu mai au zambet . Sunt incrancenati , incruntati si pe chip li se citeste rautatea.

asa au fost oare mereu ? asa suntem noi , romanii ? gri , rai , urati , intunecati ?

mi s-a povestit mereu de raceala occidentala , nemteasca . oamenii care nu se opresc langa cel cazut pe trotuar , oameni care nu-si cunosc vecinii . cred ca ei s-au intors la omenie , daca e sa ma iau dupa spusele unei bune amice care a revenit de curand din vacanta , din viena .

"can i help you? " i-a intrebat un domn , vazand micul grup de 3 persoane rotindu-se dezorientat in fata palatului hofburg . si gestul sa repetat in alta zi , in alta locatie cu un alt domn , la fel de amabil.

Si atunci ? Unde e lipsa lor de omenie cand noi, romanii , trecem pe langa semenii nostri si nu-i privim , nu ne oprim in fata celui cazut , intoarcem capul cand cineva e agrest , si ne facem ca nu auzim cand vecinul isi injura nevasta si-si bate copii ? Cand ne uitam prietenii si imbracam haina indiferentei , a egoismului ?

Pe mine ma ingrijoreaza mai mult criza aceasta de omenie decat criza economica . In frig am mai stat , la cozi am mai stat , de foame am mai rabdat . De omenie insa nu am dus lipsa sub nici un regim . Acum insa, da . Si , da , o sa ne fie mai rau , o sa ne fie din ce in ce mai rau . Pentru ca noi suntem din ce in ce mai rai .

semnat: buffy :)

3 zile. Studiu despre tine

Locuiesc vis-a-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit, daca nu te-ar fi stiut atat de bine... atat de rau de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

(Mihaela Radulescu - "Niste raspunsuri")

Totul.

Clipul spune totul.:X

Mi-am luat javrutaaa:X

Da, mi-am luat javruta si sunt fericita. Acum doarme cu capul pe ursuletul abia cotait, dupa o portie maaare de bobite.

Ca fiecare fiinta are diferite pasiuni. El, se pare, a facut o pasiune pentru covorul din sufragerie pe care il "spala" de cate ori are ocazia. De asemenea ii place sa fie tinut in brate. Nu mangaiat, alintat, bagat in seama. TINUT IN BRATE!!! Si ma exaspereaza, mai ales cand sunt in intarziere, trebuie sa ma imbrac si plange. Hobby? Rosul papucilor. Da' toti frate, nu asa... unu preferat. Dar cu toate astea, e CEL MAI FRUMOS CATEL IN VIATA. Cu burta lui imensa, botul turtit si pasind tantos e mai ceva ca Naomi Campbell pe catwalk.

Asa ca ii multumesc lu' Baffy pentru cadou, in sfarsit am pe cineva care imi poate oferi afectiune. Mai sus, cateva poze cu javruta(cica il cheama Rocky:)) ) in cele mai delicate momente ale sale.

Inocenta

Sau cum am pierdut incenta, sau cum sa ne regasim inocenta care a dominat orice suflet. Cat timp, cu cata intensitate, sunt niste lucruri care nu conteaza. Mi-e dor sa zambesc inocent, sa gandesc inocent. Sa am acea puritate sfanta care lumineaza privirea oricarui copil. Pentru ca indiferent de ce spun unii, numai un copil e "capabil" de inocenta. Pentru ca si cel mai curat si credincios suflet de om matur e strabatut de un sentiment de invidie, sau de rautate sau de o dorinta de razbunare.

Cum ne-am pierdut inocenta? E destul de simplu. La auzul unui "m**e steaua" pe strada, sau la auzul discutiei dintre fetele de la tine din bloc pe care tocmai le-au pipait iubitii, sau cand copil fiind, oamenii din jurul tau vorbesc numai despre tigarea la cafea.

Cum am putea sa ne regasim inocenta cand totul se invarte in jurul banilor, popularitatii, hainelor, tencuielii de pe fata, corpurilor perfete, sexului si perversitatii?

Cum as putea sa-mi regasesc inocenta cand abea astept sa cobor jos sa fumez o tigare si sa beau restul de cafea ramas? Cum as putea daca unica dorinta pe care mi-o pun in gand la fiecare zii de nastere din ultimii 5 ani e sa slabesc? Cum as putea daca in adancul sufletului meu gasesc o urma de invidie pentru tot ce este mai bun decat mine? Cum as putea daca mereu incerc sa fiu altceva decat sunt, rad fals si plang numai pe ascuns?

Cum as putea sa-mi regasesc inocenta daca imi tot promit asta mereu si totusi ma dezamagesc de fiecare data?

The man of my life

Nu sunt multumita. Nu voi fi niciodata. Asta imi este firea si nu o pot schimba. Pot fi multumita aparent sau superficial. Niciodata pe deplin. Ma iubesti si imi spun ca te iubesc. Atunci de ce nu las totul pentru tine? De ce nu ma faci sa simt ca nu mai am nevoie de nimeni atat timp cat te am pe tine? De ce atunci cand ma iei de mijloc si iti coboara mana, nu ma faci sa simt fiori din cap pana in calcaie? De ce nu ma faci sa imi doresc sa fiu a ta?
Vad cum te doare si cum te consumi, cum in tine exista ceva ce iti termina fiecare coltisor de suflet, cum cauti in privirea mea o urma de iubire si intelegere. Vrei sa te iau in brate si astfel sa iti dau viata din nou, sa te sarut pentru ca numai astfel iti gasesti linistea. Stii ce simt in momentul ala? O placere aproape sadica. De ce? Pentru ca nu meriti statutul de barbat.
Stii de ce am nevoie? Am nevoie de un barbat care sa fie la picioarele mele. Sa lase totul pentru mine. Mama, tata, casa, tot. Dar sa nu arate. Sa ma iubeasca pe mine si numai pe mine dar sa nu stiu. Sa-mi stie cele mai efemere ganduri si sa-mi indeplineasca cele mai sublime dorinte dar sa faca sa para o coincidenta ca le-a ghicit. Sa-mi citeasca sufletul prin ochi si sa-l aline atunci cand e cazul. Sa poata sa-mi spuna Te iubesc dintr-o singura privire care sa ma dea peste cap si sa ma faca sa-l doresc. Sa nu ma plictiseasca. Sa apara la o intalnire oarecare cu un boboc de trandafir rosu cu coada taiata, ascuns in buzunarul din interior al hainei pe care sa-l strecoare in buzunarul gecii mele. Iar ca multumire sa nu astepte o imbratisare si niste cuvinte care oricum nu exprima nimic ci sa se bucure la un zambet si o sclipire in ochi. Sa ma certe cand gresesc in lume, sau in orice din afara relatiei, dar cand ii gresesc lui sa ma lase sa ma cert singura. Sa ma invete cand nu stiu, sa ma ridice cand ajung la pamant, sa nu ma lase sa plang. Sa aiba incredere in mine. Sa fie barbat cu adevarat , pana in cele mai adanci ganduri ale sale. Sa-si sustina punctul de vedere pana la capat. Sa stie sa se impuna dar sa stie cand sa lase de la el. Sa nu se injoseasca niciodata in fata mea pentru ca asta ma indeparteaza mai mult decat orice altceva. Sa ma insele dar sa nu stiu si sa nu ma afecteze. Sa stie sa-mi dea drumul in asa fel incat sa fie sigur ca ma voi intoarce. Sa fie inteligent, sa para ca are raspunsuri la toate intrebarile mele. Sa nu se planga la mine decat atunci cand mai are 1cm si cade, iar atunci nu-l voi lasa sa ajunga jos, ci il voi prinde si imi voi dedica fiecare secunda din timpul meu, imi voi folosi toata puterea mea sa-l ridic inapoi.