De ce e atat de greu sa ne exprimam deschis? De ce e atat de greu sa acceptam un fapt evident si insistam sa complicam lucrurile? De ce ne e frica sa ne expunem sentimentele? De ce trebuie sa jucam acest joc al indiferentei pentru a ne asigura de ceea ce simte celalalt? De ce trebuie sa facem mereu pe inabordabilii, superficialii si neinfricatii? Pentru ca lumea e rea? Insensibila? Egoista? Invidioasa? Nu, lumea nu e rea. Ei doar sunt jucatori ai jocului mai sus amintit.
Toti suntem jucatori ai aceluiasi joc. Depinde de noi daca vrem sa fim atacanti, fundasi sau portari... In oricare din cazuri exista riscul ca intr-o zi sa pierdem, dar exista si bucuria ca in alta zi sa fim aplaudati la scena deschisa. Important este sa fim noi insine si sa nu ne temem de esecuri, de refuzuri...
RăspundețiȘtergere