Trecutul...

Trecutul e veninos... si totusi atat de dulce...

E atat de rapid si te prinde din urma oricat de departe ai fi ajuns... si te agata cu parfumul, muzica si amintirile sale. Intotdeauna apare atunci cand ai nevoie de o mangaiere si isi expune numai fata cea buna, lasandu-te sa o uiti pe cea rea. Fata aia rea la care nu ai gasit rezolvare si nici nu vei gasi vreodata. Pentru ca nimeni si nimic nu se schimba. Si cu cat te prinde mai mult in mrejele sale cu atat te inveninezi mai mult. Ce descoperi? Ca traiesti in trecut, ca nu ai invatat nimic, nu ai evoluat deloc, doar te amagesti.

Am spus ca nimeni si nimic nu se schimba. O persoana, cred eu, are caracterul bine-definit de la cel mult 16 ani. De aceea, OAMENII NU SE vor SCHIMBA NICIODATA. Ce mult isi vor ameliora defectele, dar gandul, tentatia si intentiile nu se vor sterge niciodata. Si de la intentie la fapt e doar un pas. Astfel, de cele mai multe ori alegem compromisul, sperand(de dragul a ce a fost odata), incercand, dar niciodata reusind. De ce? Pentru ca nimeni nu se schimba. Pentru ca trecutul nu are ce cauta in prezent sau in viitor. Pentru ca daca rupi o ata, chiar daca o legi, nodul ramane.