Minciuni, orgolii, măşti, trădări, ipocrizie… şi, ”cuplul ”.
MOTTO :
” Minciuna este un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult” ( Martin Luther )
În general, noi oamenii, ne dorim siguranţă şi confort psihic şi, relaţionarea cu ceilalţi, depinde de măsura în care admitem, ne complacem, acceptăm să trecem cu uşurinţă peste minciunile celor de lângă noi… Unii au scuză pentru această acceptare, teama de complicaţii, de implicaţii şi consecinţe, alţii se opun trădărilor şi devin ţinta victimizării trădătorului, mincinosului, care, niciodată nu se va considera pe sine vinovat, ci, mai mereu va căuta şi găsii scuze, explicaţii, vinovaţi şi nu pentru a-şi justifica în vreun fel teatralitatea ci, pentru a ieşi basma curată din orice situaţie.
Cu siguranţă oamenii au o predispoziţie, o aplecare mai degrabă spre sclipiciul ambalajelor aşa numitelor minciuni frumoase, decât spre adevărurile care dor, provoacă suferinţe, dar… "puternici se dovedesc cei ce ” pun piciorul în prag ” şi nu permit mincinosului/trădătorului umilinţa terfelirii repetate a sufletului, căci, celor care minciuna patologică le e instrument, abilitate, mereu vor recidiva…"
Decepţia, dezamăgirea, gustul amar, tristeţi şi răni sufleteşti, deziluziile se instalează şi sunt rezultate ale lipsei de onestitate a celui în care am crezut , şi care, niciodată nu va recunoaşte ci va repeta mecanic ” te înşeli ”, aceasta dovedind că e dezinteresat de sentimentele celui pe care-l minte/trădează, singura sa preocupare fiind să depăşească situaţia neplăcută în ceea ce-l priveşte, mai mult, devine chiar el suspicios , supraestimându-şi gradul de onestitate, neconştientizând decepţia. Cei ce mint cu uşurinţă şi fără urmă de remuşcare, o fac repetat, ajung în scurt timp să se-mbete cu propriile minciuni, să le creadă… sunt parte din viaţa lor, parte din structura lor, nu cunosc şi n-ar admite să vieţuiască altfel. Relaţionarea în cuplu cu astfel de personaliăţi, caractere, devine dificilă, temelii trainice nu conferă, instalarea lipsei de încredere reciproce e inevitabilă şi de aici, mai apoi, adâncirea a tot ce urmează şi decurge în consecinţă : depărtare, lipsa respectului ( reciproc ), rupturi şi reveniri repetate, până la ruptura definitivă. Cu ei, nu se poate construi nimic solid, cum din iluzii nu se pot plămădii nici siguranţă afectivă, nici întări stima de sine, încrederea în forţele proprii.
Fie că e vorba de relaţiile de prietenie, de dragoste, minciuna, trădarea unuia din parteneri produce celuilalt dezamăgire, decepţii, urmările sunt greu de depăşit dar nu imposibil, atunci când conştientizăm că problema există şi că nu se poate rezolva atât timp căt mincinosul nu consimte să participe efectiv, colaborând cu partenerul, refuză să recunoască existenţa problemei, continuă să facă ce se pricepe mai bine, iar celălalt, ar face cea mai mare greşeală complăcându-se că.. ” nu observă ”. Şi-ar prelungi agonia, devine victima mincinosului , se minte pe el însuşi, îşi pierde respectul faţă de sine şi.. pentru ce ? Merită ?
Femei, bărbaţi, mint, trădează în egală măsură, în moduri diferite, doar, bărbaţii dau dovadă de egoism, femeile, centrate pe persoana cealaltă. Un pas spre ” remediere ” ar fi conştientizarea a : cât de des se minte, cum se minte, de ce se minte, pentru ce se minte… Falsitatea, măştile, vorbele de dragul vorbelor, perierea propriului orgoliu, victimizarea, antrenarea şi-a altora în conflictul a căror cauze îţi aparţin, sunt rodul minciunilor şi trădărilor tale, nu aduce nimic bun, dimpotrivă.
Situaţii extrem de neplăcute sunt cele în care ajung ” să se-nhaite ” doi mincinoşi ” de profesie ”,
două caractere îndoielnice, doi oameni pentru care trădările şi minciuna sunt precum aerul, care se merită de fapt unul pe celălalt. Încrâncenarea cu care caută, evident, după ruptura inerentă a relaţiei, să-i antreneze, să-i folosească, să-i impesioneze, pe ceilalţi în povestea lor care, s-a sfârşit şi nu prea, e precum tragi-comediile, patetici, lupi moralişti, fiecare din ei, rând pe rând eroul pozitiv, fieacare din ei are pretenţia că suferă mai mult decât celălalt, fără nici un gram de mustrare de conştiinţă sau interes, ajung să impună celor neimplicaţi în ” drama ” lor , responsabilităţi pe care ei nu au fost capabili să şi le asume, şi aceasta, cu un total dezinteres faţă de decepţiile, tristeţile pe care le produc acelora , căci, nu le pasă, decât de ei, de fiecare din ei.
Ipocrizia lor, e fără de margini. Astfel de cameleoni, indicat e să fie… evitaţi, atât.
” Minciunile sunt adevărurile mincinoşilor. ” ( Valeria Mahok )
” Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă. ” ( Julliana Mallart )
” Ştim ce crede o anumită persoană ,nu după ceea ce ne spune ci , după faptele ei . ” ( Isaac Bashevis Singer )
p.s : acest post nu se refera la niciunul dintre prietenii mei ... va rog sa intelegeti ce trebuie inteles .
semnat: buffy
